INFO TEO - 29 septembrie 2011

Incepand din iunie si pana in prezent, starea de sanatate a Teodorei nu a suferit modificari semnificative. Evolutia ei este una pozitiva si cand spun asta ma refer la faptul ca in ciuda malformatiei cardiace, inca nerezolvata, frecventa cardiaca si mai ales saturatia, sunt in valori aproape normale. Daca pana in urma cu cateva luni, spontaneitatea si reactia la lucrurile din jur era oarecum intarzaiata, acum este mult mai prezenta si nimic din ceea ce se petrece in camera nu-i trece neobservat. Recunoaste foarte multe persoane din grupul nostru de prieteni iar pe cele care le intalneste pentru prima oara le studiaza cu atentie.

Raman insa aceleasi minusuri in dezvoltare ca pana acum. Greutatea, care este undeva intre 6,600 – 6,800 kg (totusi imbucurator pentru ca a mai luat putin in greutate – important este ca nu a dat inapoi) si pentru aceasta perioada, dezvoltarea fizica. Inca nu reuseste sa-si mentina echilibrul prin urmare nu poate sta singura in pozitia sezut si nici in picioare. Sprijinita de cineva, se mentine insa foarte bine pe picioare si chiar face cativa pasi daca este ajutata.

Am reusit intre timp sa-i facem propria camera si s-o decoram cu tot felul de personaje de desene animate (personajul preferat al ei este Mickey Mouse). Un mare poster cu Mickey se afla si pe peretele din camera Teodorei (dupa cum poate fi observat si in imagine).

La inceputul lunii septembrie, dupa lungi asteptari, a aparut si primul dintisor de care ne bucuram nespus. Si la felul in care arata acum gingiile ei, se pare ca imediat ii mai urmeaza inca unul.

In luna care urmeaza vrem in primul rand sa-i facem un control ORL pentru a stabili daca are vreo afectiune nazala. Destul de des pare infundata si respira mai greu pe nas. Este posibil sa aiba vreo deviatie de sept din cauza gavajului pe care a fost hranita timp de 8 luni sau posibile inflamari ale amigdalelor sau polipi. Nu stim ce anume poate fi insa vrem sa facem un control sa putem identifica anumite probleme. Au existat cateva suspiciuni de criza de apnee si incercam sa identificam daca aceste probleme sunt de natura neurologica sau din alte cauze.

De vreo cateva zile ne confruntam cu o alta problema si anume inflamarea buricului. Am mers la doctor si este posibil ca dupa acest tratament pe care i l-a dat, daca nu da rezultate, sa ii administram antibiotic (pentru a cata oara...) pentru a elimina orice infectie din zona buricului.

In data de 7 octombrie vom pleca in Austria pentru un nou consult cardiologic. Nu stim daca se va hotara acum momentul operator sau nu, insa ne incredem in Domnul si in ceea ce face El pentru noi. Continuam sa credem in vindecarea ei (repet - chiar daca omeneste este imposibil) si sa proclamam vindecare si sanatate deplina peste Teo in toate domeniile : Spiritual, Psihic, Fizic si Emotional.

Sticla si Papusa

Helen Roseveare, doctor şi misionar englez în Zair, a povestit ce i s-a întâmplat în Africa:
“Într-o noapte am lucrat din greu ca să asist o mamă la naştere, dar în ciuda tuturor strădaniilor noastre, ea a murit lăsand în urmă un bebeluş mititel, născut prematur, şi o fetiţă de doi ani, plângand. A fost dificil să păstrăm bebeluşul în viaţă, deoarece nu aveam incubator, curent electric... Cu toate că ne aflam la ecuator, nopţile erau deseori friguroase. Una din moaşele studente a mers după cutia pe care o aveam pentru asemenea copii şi după scutecul de bumbac în care bebeluşul avea să fie înfăşurat. Alta a mers să pună lemne pe foc şi să umple o sticlă cu apă fierbinte. Puţin mai târziu, a venit înapoi supărată spunându-mi că, în timp ce umplea sticla, aceasta s-a crăpat. Cauciucul se distruge foarte uşor în climatul tropical. ‘Şi era ultima noastră sticlă pentru apă fierbinte!’ exclamă ea... ‘Bine’, i-am spus, ‘pune copilul lângă foc cât se poate de aproape ca să fie în siguranţă şi tu culcă-te între bebeluş şi uşă ca să-l aperi de curent.’
        Următoarea zi, pe la prânz, aşa cum făceam în majoritatea zilelor, am mers să mă rog cu fiecare dintre copiii orfani care voiau să mă însoţească. Le-am dat celor mici diferite motive de rugăciune, despre bebeluş, menţionând şi despre sticla pentru apă fierbinte. Bebeluşul putea muri imediat dacă făcea friguri. Le-am spus şi despre sora lui de doi ani, care plânge pentru că mama ei a murit. O fetiţă de zece ani, Ruth, s-a rugat cu obişnuita sinceritate a copiilor africani: ‘Doamne, Te rog’, s-a rugat ea, ‘trimite-ne o sticlă. Nu mâine, pentru că mâine copilul va fi mort, ci trimite-o, Te rugăm, în după-amiaza asta.’ În timp ce mă sufocam în mine din pricina îndrăznelii rugăciunii, ea a adăugat în încheiere: ‘Şi dacă tot Te ocupi de asta, n-ai vrea să trimţi şi o păpuşică pentru fetiţă, astfel încât să ştie că Tu Te gândeşti la ea şi o iubeşti?’
        Aşa cum se întâmplă deseori la rugăciunile copiilor, eram pusă într-o situaţie dificilă. Puteam să spun din toată inima ‘Amin’?  Pur şi simplu nu credeam că Dumnezeu ar putea face asta. Da, ştiam că El poate face orice, aşa spune Biblia. Singurul mod prin care Dumnezeu putea răspunde acestei rugăciuni era primirea unui pachet de acasă. Eram în Africa de mai mult de patru ani şi niciodată nu primisem nici măcar un pachet de acasă; şi chiar dacă cineva mi-ar fi trimis un pachet, cine ar fi pus în el o sticlă pentru apă fierbinte?
        După-amiază am primit un mesaj că o maşină era în faţa casei mele. Când am ajuns acasă, maşina plecase, dar pe verandă era un pachet mare, de mai multe kilograme. Am simţit cum mi se adunau lacrimi în ochi. N-am putut să deschid singură pachetul, aşa că am trimis după copiii orfani. Patruzeci de ochi priveau cu cea mai mare atenţie cutia cea mare de carton. Întâi am scos pulovere împletite, frumos colorate. Ochii le străluceau când le-am împărţit. A urmat o cutie de stafide. Când am controlat din nou cu mâna în cutie, am simţit... ar fi putut fi ?  Am apucat şi am scos din cutie – ‘da, o sticlă de cauciuc pentru apă fierbinte, nou-nouţă!’ am strigat.
Nu-I cerusem lui Dumnezeu s-o trimită; de fapt ... nici n-am crezut că El va trimite aşa ceva.
        Ruth era în primul rând de copii. S-a repezit în faţă, strigând: “Dacă Dumnezeu a trimis sticla, sigur este şi păpuşa!” Scotocind prin cutie, ea scoase o păpuşă mică, îmbrăcată minunat. Ochii îi străluceau ! Nu se îndoise deloc. Acel pachet călătorise timp de cinci luni şi fusese trimis de fostul meu instructor de la Şcoala Duminicală. La îndemnul lui Dumnezeu, a trimis o sticlă pentru apă fierbinte chiar la ecuator, şi o fetiţă pusese înăuntru o păpuşă pentru un copil african - cu cinci luni înainte - ca răspuns la rugăciunea plină de credinţă a uneia de zece ani care a spus ‘în după-amiaza asta’.        

“Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde!” (Isaia 65:24)

Teodora, retrospectiva 2010 - iulie 2011

Filmul prezinta o retrospectiva a lunilor aprilie - iulie 2010 si deopotriva, comparativ cu acea perioada, iulie 2011 anul acesta. Dupa cum se poate observa in acest film, diferenta intre perioada de anul trecut si prezent este imensa. Timp de 8 luni, din cele 16 pe care le are in prezent, Teodora a fost hranita doar pe gavaj (un mic furtunel care se introduce pe nas sau pe gura si merge pana in stomac) si din cand in cand pe gura. Acum, datorita raspunsurilor la rugaciuni, Domnul a intervenit iar Teo, incepand cu luna februarie a acestui an, mananca normal, dupa cum se poate observa si in filmulet. De asemeni filmul prezinta imagini in premiera. Este prezentat momentul imediat dupa nastere, imagini cu Teo la incubator sau un moment mai dificil in care, Teodora se afla in spitalul Budimex, sectia de Terapie Intensiva neonatologica, conectata la aparate. Speram ca acest filmulet sa fie o incurajare pentru toti aceia dintre dvs care traverseaza o perioada de cumpana in viata, in care nu exista speranta, iar orizontul pare intunecat. Isus este VIATA si SPERANTA noastra. Cu El si numai cu EL putem invinge orice...chiar si trisomia 18. El face incompatibilul compatibil si imposibilul posibil. Marcu 11:24 De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea...

Teodora Dragomir - Iunie 2011

 

Evolutia Teodorei este una pozitiva. A implinit un an si 3 luni insa, avand in vedere decalajul in dezvoltare, inca nu poate sa stea singura in pozitie de sezut decat sprijinita. Abia acum sunt semne mai clare ale aparitiei primului dintisor. Partea negativa este reprezentata de greutate. La acest capitol stagneaza datorita problemei cardiace. Cu ajutorul Domnului Isus insa, vom depasi toate obstacolele. Avem incredere ca Domnul Christos, ceea ce a inceput, va duce la BUN sfarsit.